You are currently browsing the category archive for the 'Uncategorized' category.
Imi aduc aminte ca primul meu contact cu legenda Clujului, echipa de suflet a tinerilor studenti si a afaceristilor, ziaristilor si a mogulasilor de presa locala, a fost in 2004 la deja istoricul meci cu Steaua. Sepcile rosii au castigat atunci in 16-imi cu 1-0. Am ramas socat la nebunia de dupa, dar am ramas si mai stupefiat mai tarziu cand prietena mea de atunci venind de la o infrangere a echipei a plans toata seara pentru ca favoritii ei si ai intregului oras au pierdut.
In cei patru ani pe care i-am petrecut in Cluj am inteles ca U este la fel ca si statuia lui Matei Corvin, un simbol care, cu toata efemeritatea celor 90 de minute, ale unui meci se perpetueaza de la generatie la generatie. Galeria echipei este dominata de un spirit combativ si efervescent total opus spiritului ardelean tipic pentru locuitorii Clujului. Pentru cei care nu au trait in Ardeal trebuie sa le explic ca in Cluj, spre exemplu, daca se sta la coada in intersectie soferii nu incep sa se injure si sa claxoneze ca la o greva spontana. In autobuze nimeni nu urla, nu asculta manele, lumea nu se injura si nu se imbranceste. Sau cel putin asa vreau eu sa imi amintesc.
Revenind la U am urmarit in ultima vreme povestea vanzarii clubului catre un patron. Primele supozitii spuneau ca U ar fi urmat sa ajunga la Prigoana. Ceea ce nu ar fi fost rau daca ne gandim ca primul gunoier al tarii este tot clujean. Surpriza insa, clubul nu a ajuns la ardeleanul Prigoana. Emblema Clujului, capitala simbolica a Ardealului, a ajuns in posesia unui…. mitic. Domnul Florian Walter are buletin de Otopeni. Sigur ca si eu sunt subiectiv si fac procese de intentie; doar scriu pe blog. Nu e vina nimanui ca Primaria a ajuns la o intelegere cu miticul Walter. E chiar de bine avand in vedere ca pe timp de criza nici dracu` nu cumpara echipe de fotbal care daca sunt conduse cinstit nu reprezinta un bussines care sa aduca profituri colosale. Sigur, clubul, la fel ca si in alte cazuri, poate fi transformat intr-o masina de spalat banii. Walter este un afacerist care a facut bani din contracte cu statul. A batut palma cu toate partidele. De retinut 
ca a primit un contract de 30 de milioane de la “1st most wanted” mister Mihai Necolaiciu.
Una peste alta, mi se pare ironic cum emblema Clujului, echipa de suflet a Ardealului, Unica Iubire, a ajuns pe mana unui mitic, care sustine ca a investit in club pentru ca l-au impresionat fanii. Walter este genul de om pe care clujenii care in public sustin ca si-ar da si sangele pentru U il injura si il gratuleaza cu denumirea de mitic. Banu` e ban nu-i asa, chiar daca vine de la mitici?
Asociaţia Profesioniştilor din Presă Cluj (APPC) a fost premiata duminica 3 mai de catre Centrul pentru Jurnalism Independent, Agentia de Monitorizare a Presei si Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatii in cadrul unui eveniment ocazionat de Ziua Mondiala a Libertatii Presei. Cele trei organizatii au apreciat pozitia APPC fata de cazul subventiei de 1 milion de lei pe care presedintele CJ Cluj, Alin Tise ar dori sa o acorde presei locale. La eveniment a fost prezent Adi Popa noul presedinte al APPC care a ridicat si diploma aferenta. Este de apreciat faptul ca la numai cateva luni de la schimbarea de garda a asociatie se vad deja rezultatele. Stiu ca vor exista orgoli ranite dar trebuie sa recunoastem doar cu chefuri si anuare nu poti face performanta. Adi Popa e un jurnalist tanar cu multe idei bune. Face treaba buna la Cluj si sper ca si colegii din APPC sa il ajute si mai mult.
PS si Hotnews.ro a primit un premiu pentru materialul urmator
Sunt curios ce ziare din Cluj vor da stirea
A dat Adevarul de Cluj si Farcas pe blog
Este complicat sa scriu despre presa din Cluj de unde am plecat de un an. Este complicat pentru ca am sentimentul ca “dau din casa” si ca unii s-ar simti jgniti de un mucos care musca mana stapanului care l-a hranit. Imi cer scuze lor ca imi permit aceasta aroganta. Sunt tanar si nu stiu prea multe.
Acum la Cluj, Alin Tise, finul lui Emil Boc va subventiona presa cu vreo 250 000 de euro. Bani care urmeaza sa fie impartiti la mica intelegre cu patronii de presa. Pe timp de criza bani astia inseamna pentru unii poate chiar salvarea. Pentru cititori de presa din Cluj ar putea insemna moartea presei de calitate. Pe langa aprecierile unor si altor singura atitudine corecta si demna a avut-o APPC. Cred ca Adi Popa a demonstrat ca “generatia asteptata” are coloana.
Ce am observat eu in ultimele luni este ca presa din Cluj a pierdut in calitate. Ma refer la calitatea investigatiilor. De fapt nu am mai vazut nici o investigatie importanta scrisa in ziarele clujene in ultimele luni. Mai exact vorbesc de investigatiile legate de autoritatile publice. Critica adusa autoritatilor este minimala.
Oarecum de inteles acest fapt daca ne gandim ca tot ce inseamna sector public este controlat de PDL. Prin acest control se controleaza si mediul economic. Si atunci cine e nebun sa se puna contra valului. Astfel subventia lui Tise nu este decat o cireasa de pe un tort portocaliu.
Eu imi aduc aminte de cei patru ani in care am nuncit ca reporter in Cluj la una dintre cele mai bune redactii. Imi aduc aminte de anchetele din Clujeanul inainte de a se tabloidiza, anchetele lui Tudor Stirbu. De editia EVZ in care Mihai Soica publica zilnic anchete de amvergura, unele se duceau chiar deschideri de ziar in editia nationala. De anchetele colegilor mei Alin Golban si Silviu Manastire care stiau pe de rost sistemul judiciar din Cluj si lista poate continua. Acum la Cluj e pace. Tise nu mai e in conflict de interese, nici proiectul imobiliar in care e implicat nu are probleme. Nici Apostu nu mai e criticat pentru ce se intampla la directia de urbanism si de clanurile de urbanisti de acolo. Nici in justitia clujeana nu mai sunt probleme. Imi amitesc cu cata fastaceala a fost trata cazul Niculescu
Pentru cei care o sa imi sara in cap le amintesc ca este doar o constatare a mea personala. O dezamagire profunda si nu o incercare de a ma eschiva in deontolog. E o parere de ungur care citeste presa in limba romana.
A trecut iarna si mi-am dat seama ca e vremea sa las stilul de viata pacatos si sedentar si sa ma apuc de tras la fiare. Adevarul e ca trebuie sa slabesc. Cu inima indoita mi-am facut abonament la o sala de fitness. Nu e o sala de fite dar nu e nici una nasoala; e, ca sa zic asa, midle-class. Pentru ca fauna din sala si tot ce se intampla in cele cateva zeci de minute mi se par interesante, am sa tin un fel de jurnal.
Prima zi
Ma trezesc sambata dimieata la ora 7 si jumatate cu gandul sa ma apuc devreme si sa ajung departe. Ajung la 8 in fata salii; evident programul era de la 9. Ma intorc acasa, beau niste cafea, ma uit peste ziare si apoi la 9 sunt din nou la sala. Imi fac abonamentul. Sunt pus sa completez un formular in care imi cer toate datele personale cu serie si CNP. Pe spatele formularului era si un fel de contract prin care sala e absolvita de orice vina daca iti rupi capul in timp ce ridici greutati sau daca iti crapa inima cand dai la pedale sau alergi pe banda. Citesc pe indelete fiecare prevedere si semnez. Primesc, evident un card. Atunci imi dau seama ca am un teanc de carduri: doua carduri la banca, card pentru inchiriat filme, card de fidelitate la magazin, card la medic, card RATB si asa mai departe, carduri peste carduri. Daca un serviciu secret vrea sa te urmareasca nu are decat sa iti urmareasca cele n`spe carduri.
Usa si cardul
Mi se face instructajul si plec la vestiar sa ma schimb. Urc spre sala. Aici dau de primul obstacol: Usa. Abia in fata usii imi dau seama la ce foloseste cardul. Cu el trebuie sa deschid usa. Pare o operatiune simpla: tragi cardul si deschizi usa. Ei, nu e chiar asa de usor. Trag de card si ma uit la usa. Nu se deschide. Mai trag o data. Imi dau seama ca nu am pus bine cardul. Intre timp lumea din sala incepe sa se uite la mine. Ma fastacesc si ma simt cam blond. Potrivesc cardul si trag cu incredere. Nimic, usa tot nu se deschide. Ma uit la cei din sala si ma simt ca si Elena Basescu vorbind despre Euroclick. Pana la urma angajatul salii imi deschide. “La inceput e mai greu. Trebuie sa tragi cardul si ai trei secunde sa deschizi usa”.
Ma pun la aparate si incep sa ard grasimile. Ma uit in jur si constat ca 80% din cei din sala nu au prosop la ei desi este o regula ca la sala sa ai echipament si prosop curat. Ma rog, la Cluj nu te lasau in sala fara prosop. Aici in Bucuresti merge si fara. Incerc sa identific personajele din sala. Primul pe care il observ este “Bursucul”. La fel ca mine are burtica si a venit la sala probabil impins de la spate. Este mic de inaltime si indesat. Bursucul este genul de om care odata ajuns la sala incerca sa scape ieftin. Baga niste minute la bicicleta, cateva exercitii la aparatele de cardio, si gata, tusti la dus si acasa.
Pe langa el mai identific si “Familia”: mama, tata si baiatul care trag de fiare. Evident fiul si tatal sunt la concurenta, cine trage mai mult de fiare. Tatal se uita mandru la progenitura sa care ridica zeci de kilograme. Intre timp mama isi intareste patratelele de pe abdomen.
Un alt personaj este “Chinezul”: mic, indesat dar cu pieptul supra-dezvoltat. Este printre putinii care are prosop. Foarte ordonat isi face incalzirea si pare sa aiba un program dupa care trage de fiare. Adica o zi isi dezvolta muschii de la picioare, o zi abdomenul, etc. In general, toti cei care merg la sala fac exercitiile haotic fara un program de fitness. Si eu la fel. De ce sa urmez un program, stiu eu mai bine cum sa trag de fiare.
In final ajung din nou in fata usii. Am emotii. Ce o sa se intample? Oare o sa pot deschide usa? Ma uit la card, ma uit la aparat, ma uit la usa. Trag cardul, imping usa… Nimic. Dupa alte incercari imi dau seama ca trebuie sa aud un click si apoi sa imping usa.
In episodul viitor voi povesti despre fauna din sala la sapte dimineata.
In ultimele zile problema romanilor din Italia a escaladat sau poate a revenit in forta dupa cazul Mailat. Toata lumea acuza si cauta vinovati. Am incercat sa vad cum este de fapt situatia din Italia de la cineva de acolo din miezul problemei.
Am o prietena care locuieste in Italia in Torino. Ca multi dintre romani are o slujba buna si a inceput sa isi intemeieze o familie acolo. De ce in Italia? Raspunsul e simplu; pentru ca este platita mai bine la nivelul studiilor pe care le are. Asadar, in continuarea am sa prezint cateva fragmente din discutiile noastre legate de problema italiana, ca sa o denumesc asa:
Eu: Chiar asa de pornita e lumea impotriva romanilor sau toata isteria asta e creata de politicieni si televiziuni?
Ea: Pana acum eu nu am avut probleme. Nu m-a afectat niciodata dar azi, in timp ce mergeam la o intalnire la Vodafone, am parcat masina in fata unei case, am stat vreo 15 min dupa care dintr-o data vine o femeie la mine si ma intreaba ce fac aici, ca deja toti vecinii din jur sunt preocupati, ca ma vad cu masina cu nr. de Ro stand asa mult in fata casei. I-am zis ca lucrez ca si consultant la vodafone si ca am o intalnire in zona. M-a pus sa ma legitimez si mi-a zis “nu ai vazut ca mai devreme a trecut unul pe langa masina ta cu un caine de paza si a luat nr. de la masina ta?”. Am inteles de la femeie ca deja vecinii au sunat carbinierii. Apoi mi-a mai zis “asa ca sa stii daca te opresc si te interogheaza care e motivul”. Zicea ca ii este frica pt. ca acu’ o saptamana au furat romanii din casele din zona.
Tot ea: Deja le e frica de noi. Nu pot sa cred cate prostii fac romanii aici, sambata parca o romanca a omorat un administrator. Cand si femeile incep sa omoare…
Eu: Dupa mine, sunt multi romani in Italia. O parte, nu stim cati, lucreaza si sunt cetateni ok care castiga bani, dau taxe acolo, trimit si bani acasa, deci e bine pt. Italia si Romania. Sunt si romani in Italia care comit ilegaliati, chiar si crime, si nu pot fi ignorati pt. ca nu sunt unul, doi la un an. Adica sunt, cum ar veni, doua Romanii.
Ea: Situatia s-a schimbat de cand am intrat in UNIUNEA EUROPEANA. Stii, parerea mea e ca daca ar reusi, intr-un mod sau altul, sa rezolve problema tiganilor care sunt aici…
Ea: Aproape in fiecare week-end ii vezi la tv, le iau interviuri in care fiecare isi exprima parerea in mod negativ despre Romania.
Ea: Tocmai ei!
Ea: Si aici stau in tot felul de baraci
Ea: Din cauza asta se face prea multa reclama negativa…
Ea: Cred ca ar trebui facut un control strict la plecarea din Romania. Nu ar trebui sa-i lase pe toti tiganii si infractorii sa iasa din tara.
Ea: Problema mai este si ca aici nu sunt pedepsele asa drastice ca la noi in Romania. In tara la noi daca furi o gaina iei 7 ani inchisoare. In schimb aici…
Eu: e mai lejer?
Ea: Da. De aia fura si fac tot felul de prostii, ca stiu ca pot scapa cu un avertisment.
Eu: avertisement??! Cum adica?
Ea: Spre exemplu, daca fura unul din magazin nu-i face nimic. Doar i se da un avertisment.
Ea: Cred o alta problema ar fi locul de munca.
Ea: In Romania sunt o multime de “ciobani” fara munca, normal ca au venit si vin aici.
Ea: Le convine si italienilor; in loc sa plateasca un italian cu 10-15 euro la ora mai repede ia un roman care deja il gasesti si cu 5 euro la ora. Ei sunt multumiti.
Eu: Pai si crezi ca daca in Ro. ar fi mai multe locuri de munca ar ramane aici?
Ea: Cu siguranta. In Ro. oricium nu castigau nimic…
Eu: Eu cred ca oricum mergeau in Italia sau Spania
Ea: Dar tu crezi ca daca eu as avea vreo 800-1000 euro asigurati in Ro. as sta aici?
Ea: nu prea cred…
Eu: Daca Ro. ar fi langa SUA am fi ca Mexicul…
Ea: Sunt sigura ca majoritatea ar prefera sa stea acasa daca ar fi locuri de munca
Eu: Ce crezi ca o sa se intample in viitor? Care e versiunea optimista si cea pesimista?
Ea: Greu de raspuns. Versiune optimista nu prea… Parca vad ca nu reusim sa stam mai mult de un an aici daca lucrurile decurg asa. Vom fi vazuti si tratati intr-un mod jalnic; sunt rasisti si italienii. Am o prietena italianca care e casatorita cu un roman. Cred ca inainte nu indraznea sa judece romanii sau sa zica ceva. In schimb acum… Nu poti sa stai cu nimeni de vorba ca toti ajung la aceeasi concluzie. Pot sa zic ca incepe sa-mi fie frica, avand in vedere munca pe care o fac.
Eu: sa iti fie frica de ce?
Ea: Poate lumea nu o sa mai aiba de loc incredere in ceea ce zic, o sa creada ca totul este in interesul meu… eu sa castig. Nu stiu ce sa zic. Luna asta pot sa zic ca un nr. foarte mare de persoane nu mi-au deschis la intalniri (prietena mea este angajata la Vodafone). Nu stiu ce sa zic. Sa fie un semn ca sunt romanca si de asta?
Intre timp la Tv jurnalistii neamului mparteau dreptatea la Roma fara probe, fara dezbatere doar aruncand noroi asupra cui le convine. N-am vazut in studio nici un sociolog sau un psiholog care sa analizeze situatia dintr-un unghi mai clar, mai profesionist, sa contureze fenomenul si cauzele. Intrebarea si concluzia sezatorii fiind: Cum se poate domnilor si doamnelor sa traim intr-o asemenea tara?
In opinia mea problema romanilor din Italia este o reluare a acelorasi confruntari etnice de milenii. Sa ne aducem aminte de imigrantii italieni din SUA de la inceputul secolului trecut. Italienii comiteau la fel de multe crime in SUA ca si romanii nostrii acum. Mafia italiana este cunoscuta pentru crimele si antentarele de natura terorista din intreaga lumea. E oarecum ironic ce se intampla acolo.
Pe de alta parte in orice societate cand o minoritate creste numeric intr-o tara pe durata a cativa ani o sa apara probleme. Acesta este testul autoritatilor cum pot sa tina fenomenul sub control. Maghiarii sunt de sute de ani in Romania si (uni spun ca este invers) inca sunt contestati si discriminati. Romani din Italia sunt inca la inceput. Cred ca lungul drum al discriminarilor abia incepe.
Attila Biro
Un coleg de blogosfera din Cluj imi atragea atentia ca nu mai am nimic proaspat pe blog. Asa ca pun ceva fresh. Direct de la procurori o selectie aleasa de conversatii. Personajul principal este Gigi Becali. Conversatiile fac parte din rechizitoriul facut public de procurorii dupa ce, chiar astazi Becali si selectionerul Victor Piturca au fost trimisi in judecata in dosarul Valiza.
Poveste se petrece undeva in Romania, cel mai probabil in Pipera.
VIOREL : Da’ voi aţi luat legătura cu ăia de la U.?
BECALI GEORGE : Auzi, păi auzi?
VIOREL : A, bravo atunci!
BECALI GEORGE : Luat… am luat… Păi ce, păi ce!
VIOREL : Bravo, bravo! Deci asta vroiam să-ţi spun că…
BECALI GEORGE : Păi am luat legătura şi cu jucători şi cu toată lumea şi cu antrenori şi cu, cu tot, toată lumea!
VIOREL : Da!
BECALI GEORGE : E cel mai mare război acolo! …… (fila 128, vol.4).
O altă discuţie telefonică relevantă în contextul infracţional cercetat, este cea de la 21:31 min. (05.05.2008), când învinuitul Becali George l-a contactat la telefonul 0744…….. pe Mititelu Adrian, acţionar la F.C. „Universitatea Craiova” S.A, căruia i-a mărturisit că va trimite la Cluj suma de aproximativ 2 milioane de euro, din care 1,5 milioane euro pentru jucătorii de fotbal ai clubului universitar şi 500.000 euro pentru preşedintele clubului Anton Doboş. De asemenea, învinuitul a reafirmat că au fost contactaţi toţi fotbaliştii, atât direct cât şi indirect prin Anton Doboş, fiindu-le promisă o primă substanţială, dialogul dintre cei doi fiind următorul:
BECALI GEORGE : Da, nenea ADRIANE!
ADRIAN : Ia uite mă, că n-a murit! [râde – n.n.]
BECALI GEORGE : Ce faci mă, nenea ADRIANE?
ADRIAN : Ce să fac domnu’ preşedinte, ce să fac? Stau şi mă întreb ce… dacă ai fost în stare să rezolvi problema la CLUJ?
BECALI GEORGE : Păi auzi? Păi normal că am rezolvat-o, nu?
ADRIAN : Vezi că dădui şi eu telefoane pe acolo, făcui şi eu nişte „lobby”! Şi cu TONI şi cu VĂDANA … şi cu ăştia!
BECALI GEORGE : Păi da, păi da! „Lobby” e geanta mâine!
ADRIAN : [râde –n.n.] Auzi, să fie geantă ca lumea că ăia, ăia de la CLUJ nu poate să facă faţă …(neinteligibil)…
BECALI GEORGE : Dacă, dacă, dacă-ţi spun, acum cazi jos dacă-ţi spun ce geantă! Înţelegi? Ştii cât geanta? Cât, cât aveai tu de la, de la C.F.R.!
ADRIAN : Păi eu n-am avut nimic!
BECALI GEORGE : Nu tu, cât a avut ăla, cum îl cheamă, cum îl cheamă, BALACI, BALACI!
ADRIAN : Păi nu ştiu cât a avut BALACI!
BECALI GEORGE : Un milion jumate’!
ADRIAN : Păi ce bă, e puţin, pe cuvânt dacă nu-i puţin, dă-le două!
BECALI GEORGE : Păi două, două!
ADRIAN : Auzi, dă-i unu’ lu’ TONI, numai pentru TONI, ca să…
BECALI GEORGE : Nu mă, nu, nu! Unu’ jumate’ la echipă şi cinci lu’, lu’ TONI!
ADRIAN : Da’ e bine şi aşa, că ei nu dă banii ăştia niciodată!
BECALI GEORGE : Păi da’ atâta luau ei, nu că le-am dat eu, atâta luau ei dacă luau două sute de mii, pentru că dacă câştiga campionatu’ el şi ei lua’ două sute de mii de campionat, m-ai înţeles?
ADRIAN : Da’ vezi acolo ăsta, SORIN …(neinteligibil)… omu’ lu’ VICTOR, ăla BUNDEA, iar e un băiat care-ţi place să stai cu el de vorbă!
BECALI GEORGE : Am vorbit, s-a vorbit şi cu, acum am…
ADRIAN : SILVĂŞAN, ăştia!
BECALI GEORGE : Acum am vorbit, mă!
ADRIAN : Eu îţi spun o chestiune: Poa’ să le spună BOC orice le-ar spune, că ăia când intră în teren, îi doare în p… şi de BOC şi de partid şi de PDL şi de toate astea!
BECALI GEORGE : Nu, păi da’ le-a spus TONI DOBOŞ direct! Le-a spus TONI DOBOŞ mă, direct! Ai înţeles?
ADRIAN : E…
BECALI GEORGE : Am vorbit şi eu cu băieţii, m-ai înţeles?
ADRIAN : Nu bă, încearcă două variante, ia sună de control şi să vezi dacă se spune treaba, să nu fie vrăjeală!
BECALI GEORGE : Păi s-a spus, păi da’ după ce am vorbit cu TONI, azi am, am luat legătura, un… cu impresaru’ lu’, lu’ ăla lu’, ZENO BUNDEA!
ADRIAN : Ăhă!
BECALI GEORGE : Şi ce faceţi, cutare, dom’ne trebuie să jucăm, că cutare, cutare ni s-a promis prima, adică le-a promis ă, preşedintele lor, primă un milion jumate’! …..
Duminica am primit cel mai haios breaking news. Este vorba de un top al celor mai fascinant personaje de film. Pentru cei interesati postez linkul aici
Barack Obama a fost ales. Va fi primul presedinte negru la Casa Alba. Am urmarit putin din campania electorala a senatorului din Ohio si cred ca asul din maneca a lui Obama a fost discursul. In iesirile publice Obama apare la fel ca si starurile de la Hollywood. De fapt parca intreaga campanie a fost un urias film in care, chiar in ziua alegerilor, bunica lui Obama moare.
Discursul lui Obama dupa anuntarea victoriei
In ultimele zile s-a vorbit mult despre cum ne afecteaza pe noi, in Romania alegerile. Va atrag atentia asupra catorva pareri ceva mai avizate:
“Victoria lui Barack Obama e si a ta. Fie ca vrei, fie ca nu vrei. Victoria e si a tuturor celor care citesc acest text, sau orice text pe internet. La nivel simbolic, victoria lui Barack Obama e sinonima cu prima interconectare dintre doua calculatoare, pentru ca inseamna umplerea unei prapastii” Cristi Pantazi
“„Ce ar fi mai bine pentru România, Obama sau McCain?” este o întrebare conţinând una dintre cele mai stupide idei vehiculate în ultima vreme în presă. Ideea că un preşedinte american ar putea avea o febleţe pentru ţara numită România şi poporul ei. Ca să nu mai vorbim de partide: a spune, aşa cum am citit prin ziare, că administraţiile republicane au fost mai bune pentru România decât cele democrate e ca şi cum ai hotărî să te duci la Washington fără umbrelă pentru că de câte ori ai fost pe-acolo în ultimele decenii a fost soare.“, Cristian Tudor Popescu
“Si aceasta, in ciuda faptului ca senatorul de Illinois a reprezentat, cel putin pentru ultimele 21 de luni, speranta ca afro-americanii nu mai sunt perceputi ca o problema, ci ca o solutie la problemeleAmericii. Istoria insa nu a confirmat temerile jurnalistului. Democratul a castigat sefia Casei Albe si a devenit primul presedinte afro-american din istoria Statelor Unite. It’s a good year to be black. “, Adrian Novac
Cineva imi spunea dimineata: “In afara de faptul ca ma uit cu interes la alegerile din USA la fel ca la un show, nu cred ca pe mine personal ma afecteaza in vreun fel cine e presedintele americanilor”.
In continuare va prezint cateva youtube-uri despre criza financiara:
Fratica si Unguru Bulan despre criza
Un film ceva mai stupid dar pe final amuzant (daca nu aveti rabdare vizionati finalul)
Strategie feminina pentru criza
Cum explica Charlie Chaplin criza financiara
Are 78 de ani si a refuzat sa candideze la alegerile uninominale. A fost albit in dosarele revolutiei. Despre mineri ne transmite numai de bine. In ultima vreme apare ceva mai rar pe sticla dar si cand o face e naucitor. La varsta sa e plin de viata. Secretul sau consta in “excursiile” in China comunista sau in satele din Maramures acolo unde Iliescu face o excursie in timp, undeva inainte de `89. Iata un reportaj fascinant realizat de televiziunea amicului de istorie Felix.
Saptamana trecuta am ajuns pentru prima data in Bruxelles. Pe langa institutiile europene deja celebre, Parlamentul si Comisia Europeana, orasul are cateva coordonate, care in timp au devenit etichete. Prima este berea. In centrul vechi dominat de Grand Place sunt plasate celebrele berarii. Mi-au placut mult Le Roy si Delirium PUB, probabil sunt si altele la fel de interesante. Am degustat bere cu gust de zmeura cu gust de menta. Bere rosie, neagra, verde si altele de care nu imi mai amintesc. Din turul oficial al orasului am remarcat ca Bruxelles-ul este intesat de palate. Uneori ai impresia ca nimeni nu locuieste in case sau blocuri ci toata lumea are un palat. Evident nu poti sa ratezi ciocolata belgiana. La un moment dat l-am intalnit si pe Adrian Severin care spunea despre Bruxelles ca este o bucatica din Europa care functioneaza normal. Intr-adevar Bruxelles-ul nu te enerveaza, nu te streseaza si nu e vulgar (in afara de RedLight District).
more about "Bruxelles, 1 milion de tipuri de bere…", posted with vodpod
A inceput nebunia. In campania de la locale ne-am socat de cazul Stefanesti. La alegerile parlamentare proportia o sa fie mult mai mare. Miza este mare astfel ca si pomenile o sa fie si mai mari. Uninominalul are insa si o parte buna pentru ca datorita colegiilor sacosele cu carnati or sa ajunga in fiecare cartier, si in special in cartierele mai populate.
more about "Voturile se cumpara cu carnati si paine", posted with vodpod
