Ziarele care sunt distribuite gratuit reprezinta in general presa de proasta calitate. Nu este parerea mea, nu sunt eu in masura sa judec. Asta era constatarea facuta de un coleg jurnalist, un coleg, jurnalist de talie mondiala cu 30 de ani de experienta. El imi spunea ca de exemplu in Londra sunt tone de publicatii distribuite gratuit. “Lumea le ridica din gramada doar pentru a completa cuvinte incrucisate si sodoku”, imi spunea acesta. Ziarele gratuite se citesc repede si sunt uitate si mai rapid. In vara am fost in Bucuresti, in metrou am vazut mormane de Libertatea, Click si Cancan. Pe cat de mari erau gramezile pe atat de repede se terminau. In urma ramaneau, insa, alte gramezi de ziare citite. In contrapartida acelasi coleg jurnalist imi spunea ca ziarele serioase, cele platite, sunt cele care ajung cu adevarat la factorii de decizie, cele care sunt formatoare de opinii. Nu stiu daca adevarul este atat de monocolor. Dar ce am observat este ca “ziarele low-cost”, ziarele distribuite dimineata gratuit de studenti batuti de frig, care pentru doi lei impart o publicatie pe care nici ei nu o citesc, sunt citite in fuga in autobuze sau metrouri. Ziarele platite cele care trateaza subiectele cu seriozitate sunt citite dimineata in cafenele, in birouri sau in aeroporturi. Acelasi coleg jurnalist imi spunea ca articolele bune costa, pentru a documenta un subiect bun este nevoie de bani. Eu pot spune ca am trait experiente jurnalistice in care am documentat materiale in cele mai nasoale conditii si am documentat materiale si in conditii extrem de bune. Si regula se aplica. Din pacate,  spun eu, cititorii din Romania prefera presa low-cost.

Attila Biro