You are currently browsing the monthly archive for februarie 2008.
Sunt etnic maghiar si imi castig existenta in Romania platit de patroni romani. Dupa ce Kosovo si-a declarat independenta, mioriticul UDMR, adormit intr-un proiect considerata de comunitatea maghiara drept invechit si care nu mai are legatura cu realitate, a reactionat. Modul in care liderii UDMR au inteles sa interpreteze cazul Kosovo nu poate fi catalogat decat prostesc. Mai precis acestia, udemeristii aflati la guvernare, au sustinut prin vocea liderului Marko ideea ca Romania trebuie sa recunoasca Kosovo ca stat independent. Dupa care acelasi Marko a reinviat tema autonomiei teritoriale a Ardealului. Mult mai grave au fost insa penibilele demonstratii ale asa-zisei comunitati maghiare. In Cluj-Napoca din cei peste 100 000 de maghiari la protest au iesit in strada 30 de oameni. 30, nu 300, nu 3000 doar 30 care mai toti erau membrii sau simpatizanti ai UDMR. Vorbeam cu un amic ieri si ii spuneam ca acel prostest a fost comandat de UDMR. Daca intr-adevar exista o stare de emulatie intre membrii comunitaii maghiare in Cluj-Napoca ieseau in strada cel putin 2000 de oameni, nu cei 30 de soldatei ai uniunii. In secuime, unde extremismul este si mai accentuat la protestul de miercuri au fost sub 100 de participanti. Ma intreb si eu si ii intreb pe cei din UDMR cu cine vreti, frati mei maghiari ,sa faceti autonomie? Cu cei 30 din Cluj si cu cei 100 din secuime. Este evident ca partidul arunca pe sticla si in presa scrisa tema autonomiei pentru a se feri de ochii votantilor care ii intreba: domnule Bella ce ati facut pentru comunitatea maghiara in ultimii patru ani? Singurul raspuns al acestuia si al liderilor uniunii ar fi ca au stat pe malul Dambovitei au baut la carciumile din Bucuresti si au aparut la televiziune. Nimic altceva.
In schimb in popor, in satele unguresti din Cluj, maghiarul de rand ramane rece la sfortarile idioate ale politicienilor. Marti seara am fost in Luna de Sus, localitatea cea mai apropiata de Cluj unde vietuiesc peste 1000 de etnici maghiari. Am intervievat in decurs de 2 ore peste 15 persoane. In mintea maghiarului de rand, votantului UDMR autonomia este pe ultimul lucru la care se gandeste in decursul unei zile. Pe maghiarii din Luna ii interseaza pretul facturii de gaz, pensiile, salariile si nivelul de viata. Ca maghiar in Romania ai toate facilitatile si o autonomie deplina. Exista scoli in limba maghiara, exista locuri de munca pentru cunoscatorii limbii maghiare. Pe de alta partea Ungaria este la o aruncatura de bat si poti sa treci granita doar cu buletinul. Daca vrei sa te stabilesti pe pamant unmguresc poti achizitiona o casa frumoasa chiar si la jumatate de pret fata de Cluj, sa zicem. Dar in 2008 politicienii maghiari, cu burdinahele pline si conturile si mai pline au mintea goala si nu stiu decat sa incite la dispute inutile si prostesti. De aceea timp de o luna de zile voi comenta pe blogul meu fiecare idiotenie a liderilor UDMR si actiunile lor care vizeaza tema autonomia Ardealului.
Attila Biro
Am pierdut azi dimineata jumatate de ora citind pe Hotnews interviul lui Dinu Patriciu despre Romgaz. Dupa terminarea lecturii am impresia ca l-am judecat gresit atatia ani pe Dinu Patriciu. In realitate el, stapanul petrolului nu este interesat de gazele tarii. Dinu Patriciu, desi nu este politician public, este foarte interesat ca cetateanul de rand, amarasteanul din popor moare de foame din cauza facturii la gaze.
Sa vedem cum ar avea Patriciu grija de amarasteanul de rand. Timp de doua luni din decembrie 2007 pana acum in februarie, despre Dinu Patriciu nu s-au mai spus multe. Cateceva foarte razlet. Astfel intr-o zi, imparatul petrolului, adversarul amenintarii portocalii, liantul PNL-PSD, acelasi Dinu Patriciu se trezeste si spune “eu vreau sa ajut romanii si Romania”. Si cum face el asta. Ce sa faca Dinu P…. sa se implice in politica mai mult, doar in cazul partidelor simpatice lui, sa mai faca o asociatie de bine, sa creeze un nou partid, sa ridice o scoala pentru nevoiasi, sa sponsorizeze o echipa de fotbal? Mai bine nu. Si atunci ce face el? Arunca pe piata o tema complicata pentru cetateanul de rand. Romgaz si cele 200 de licente.
Cine este Romgaz?
-SNGN Romgaz S.A. este cel mai important producator si furnizor de gaze naturale din România, având o cota de furnizare pe piata interna de gaze de 41.2%. Statul, prin Ministerul Economiei si Finantelor, este actionarul majoritar al societatii care are ca principal obiect de activitate extractia si înmagazinarea gazelor naturale.
Cine este Dinu Patriciu?
Dinu Patriciu, preşedintele a fost proprietarul grupului Rompetrol. El a văndut 75% din actiuni catre compania petroliera Kazmunaigaz din Kazahstan contra sumei de 2,71 miliarde de dolari. Grupul Rompetrol a fost evaluat la 3,616 miliarde de dolari. Iar Kazmunaigaz este …. Kazmunaigaz are semnate joint vetnures atat cu gigantul rusesc al gazelor, Gazprom, cat si cu una dintre cele mai puternice companii petroliere din Rusia, Lukoil.
Iar Dinu Patriciu care a ramas in conducerea Rompetrol-Kazmunaigaz spune ca Romgaz ar trebui desfiintat si ca cele 200 de lincente scoase le licitatie. Cat despre motive, iata care sunt motivele sale pentru care a solicitat privatizarea Romgaz:
“Ma gandesc la tara mea. Si ma gandesc la oameni, care, astazi, consumatori privati sau industriali, platesc pentru gaze un pret exorbitant.”
“Ma intereseaza ceea ce se intampla din punct de vedere al intereselor economiei romanesti, a industriei romanesti, a cetateanului de pe strada.“
“sa stiti ca 53% din populatia Romaniei se incalzeste cu lemne.”
In final avem urmatoarea logica. Dinu Ptariciu sustine privatizarea Romgaz, Dinu Patriciu spune ca vrea privatizarea pentru ca cetateanul sa plateasca mai putin la facuta de gaze, dar Dinu Patriciu este director in cadrul Kazmunaigaz (companie care se ocupa si cu afaceri cu gaz) si el este omul care nu se implica in politica 
Cu toate acestea declaratiile lui Dinu Patriciu vin exact la cateva saptamani dupa ce in EVZ si Adevarul au fost publicate seriale profundate in care directorii Romgaz-Medias erau pusi la zid. Sa aiba cele doua vreo legatura?
Attila Biro
Ziarele care sunt distribuite gratuit reprezinta in general presa de proasta calitate. Nu este parerea mea, nu sunt eu in masura sa judec. Asta era constatarea facuta de un coleg jurnalist, un coleg, jurnalist de talie mondiala cu 30 de ani de experienta. El imi spunea ca de exemplu in Londra sunt tone de publicatii distribuite gratuit. “Lumea le ridica din gramada doar pentru a completa cuvinte incrucisate si sodoku”, imi spunea acesta. Ziarele gratuite se citesc repede si sunt uitate si mai rapid. In vara am fost in Bucuresti, in metrou am vazut mormane de Libertatea, Click si Cancan. Pe cat de mari erau gramezile pe atat de repede se terminau. In urma ramaneau, insa, alte gramezi de ziare citite. In contrapartida acelasi coleg jurnalist imi spunea ca ziarele serioase, cele platite, sunt cele care ajung cu adevarat la factorii de decizie, cele care sunt formatoare de opinii. Nu stiu daca adevarul este atat de monocolor. Dar ce am observat este ca “ziarele low-cost”, ziarele distribuite dimineata gratuit de studenti batuti de frig, care pentru doi lei impart o publicatie pe care nici ei nu o citesc, sunt citite in fuga in autobuze sau metrouri. Ziarele platite cele care trateaza subiectele cu seriozitate sunt citite dimineata in cafenele, in birouri sau in aeroporturi. Acelasi coleg jurnalist imi spunea ca articolele bune costa, pentru a documenta un subiect bun este nevoie de bani. Eu pot spune ca am trait experiente jurnalistice in care am documentat materiale in cele mai nasoale conditii si am documentat materiale si in conditii extrem de bune. Si regula se aplica. Din pacate, spun eu, cititorii din Romania prefera presa low-cost.
Attila Biro
Se apropie campania electorala. Jurnalistii vor incepe sa piarda notiunea timpului si uneori si notiunile de bine si de rau. Vom folosi cuvinte grele si judecati de valoare. Vom alege ca jurnalisti sa spunem cine a furat mai mult in ultimii patru ani si cine a furat mai putin. Vom spune cine e smecher sau cine e om de afaceri. Sunt decizii uneori greu de luat ca jurnalist. Presat de timp, cu telefoane peste telefoane in care unii iti spun ca X e asa ca a facut asta ca furat aia, sarcina devine si mai grea. Exista insa, cred si cale de scapare. Am participat ieri la un curs despre diversitate etnica si reflectarea ei in presa sustinut de un reporter al BBC-Anglia. Dupa discutii intense despre cand sa spunem romi si cand sa spunem tigani, am ajuns la esenta problemei. Faptele vorbesc de la sine mai mult decat orice eticheta.
Acelasi principiu se aplica, sau asa cred eu ca ar trebui, sa se aplice si jurnalistilor. Faptele vorbesc de la sine in materialele pe care le scriem, etichetele ne impiedica sa relatam adevarul. Atunci cine sunt jurnalistii buni si jurnalistii rai? Sunt oare jurnalistii buni cei care scriu la agentiile de stiri care prezinta doar informatia seaca? Poate , desi am un exemplu concret in care un stirist de agentie greseste constant si voi si tendentios in prezentarea stirilor legate de un subiect. E un caz izolat si nu putem sa generalizam. Sunt jurnalistii de atitudine jurnalistii rai sau buni? Unul dintre cei mai contestati jurnalisti de atitudine este Cristian Tudor Popescu. Editorialele sale sunt naucitoare, agresive , uneori simti violenta pe care o transmite. Cred insa ca marea majoritate a acestor editoriale nu au tradat cititorii. Cred ca atitudinea in presa e benfica atat timp cat ca junalist nu iti tradezi cititorii, cat timp nu iti reversi propriile frustrari in pagina de ziar, cat timp ceea ce spui nu e doar o referire la un caz/situatie/persoana izolata si care e transformata in eticheta si stereotip. In ceea ce ma priveste nu mai stiu cine sunt jurnalistii rai sau cei buni, singura mea preocupare e sa urmez un concept destul de simplu (people first/oamenii mai intai). Oamenii mai intai in materiale si oamenii mai intai ca si cititori. Un jurnalist mult mai experimentat decat 90% dintre colegii mei spune ca nu exista jurnalisti rai sau buni ci doar talentati si netalentati. Eu insa cred ca singura instanta care decide este publicul.
In ultima vreme am constat printre colegi o lipsa totala de bucurie pentru ceea ce fac. Nu imi imaginez cum ar fi ca sa lucrez la o publicatie si sa nu ma bucur pentru meterialele pe care le scriu. Nu in fiecare zi ca junalisti avem sansa sa scriem o poveste frumoasa. Dar totusi suntem jurnalisti nu zilieri. Nu e o profesie din care te imbogatesti. Maxim poti sa ajungi la stadiul in care nu ramai fara bani inainte de ziua de salariu. Nu ai timp de socializari si de lecturi, de nostalgii. Te imbolnaveste, pe unii si psihic. Tocmai de aceea intr-un mediu atat de ostil cum sa nu incerci sa te bucuri de ceea ce faci.
Si cu toate acestea cine sunt jurnalistii buni si cine sunt jurnalistii rai?
Attila Biro
Maine/astazi (depinde cand cititi postul) se deschide fabrica Nokia de la Jucu. Oficialitati, localnici si o legiune de jurnalisti si cred ca foarte multi din ei nemti. Dupa aproape un an de la anuntul ca Nokia vine la Jucu, fabrica se deschide si incepe munca. In acesta perioada am vazut si am asistat la controverse politice, sociale, primar arestat, febra terenurilor, ura corporatista nemteasca, speranta localnicilor. De maine Nokia va plati taxe *(sau cel putin asa sper eu)!
In ultimele zile am avut sansa sa dau peste o serie de poze cu Clujul vechi si din putinul pe care l-am vazut cred ca as preferat sa locuiesc in vechiul oras. De aceea spun cu tristete Kolozsvar, Klausemburg si din pacate Cluj-Napoca
Sunt foarte curios sa aflu cum in 1850, 1910 Primaria si arhitectii ei reuseau sa pastreze linia arhitectonica a orasului si cum acum Clujul este mutilat si violat de niste arhitecti al caror simt estetic este mai mult decat impotent? Poate cineva are un raspuns…
Attila Biro
In urma cu cateva zile eram mirat de lejeritatea cu care consilierii locali clujeni aproba hidosenii de constructii in buricul orasului. Unul dintre acesti consilieri imi spunea ca sunt prea multe proiecte si ei nu au timpul sa le verifice. Adevarul e ca sedintele de Consiliul Local sunt lunare. In medie sunt 30-40 de proiecte suspuse aprobarii. Evident daca cineva ar tine la activitatea din consiliul ar avea de consultat 1, 2 proiecte pe zi. Daca insa esti consilier local bestial si mai ai si ceva afaceri si ai un jurist cred ca problema e rezolvata. Dar cred ca mereu se poate gasi o scuza pentru voturile aiurea din Consiliul Local. Mai grav este ceea ce face Primaria. Primaria marelui ucenic Boc. Duminica am fost sunati la redactie ca un drum de acces din cartierul Zorilor s-a rupt. Dupa activitatea jurnalistica specifica colegii mei au aflat si au scris ce s-a intamplat. O companie de constructie a demolat niste garaje si s-a pus pe sapat in vederea construirii unor blocuri. Pentru ca lucrarile au fost execuitate aiurea un drum din fata unui bloc mai vechi a luat-o la vale. Acum “blocatarii”, blocului mai vechi se uita pe geam cum terenul de sub blocul lor se duce la vale. Inspectoratul in Constructii zice ca e vina constructorului, compania de apa idem, mai pluseaza si cu o conducta pe care constructorul a spart-o. Dar ce credeti ca face Primaria? Sa fi dat Primaria o amenda, cu toate ca inspectorii Inspectoratului in Constructii au gasit ca nici acte nu prea sunt si au mirosit si ceva ilegalitati? Sa isi fi trimis Primaria inspectorii in zona, desi locatarii au semanalat problema? Evident ca nu. De ce sa faca Primaria asa ceva? Poate pentru ca toti angajatii sunt platiti din taxele noastre si pentru ca ei au ales sa aibe grija de oras nu de interesele lor meschine. Adevarul este ca e mult mai usor sa stai la birou sa spui ca nu e nimic in neregula, decat sa iesi pe teren. E mult mai usor sa trimiti comunicate ca Boc a mai ridicat o frunza uscata decat sa areti ca in oras sunt probleme si ca unii cetateni incalaca legea si ca tu angajatul de la Primaria lui Boc ar trebuii sa mai si lucrezi. Mai bine merge primarul si isi asuma meritele pentru divesre chestii la care nici unul dintre angajatii sai nu a pus un deget. Si cata aroganta! Unii angajati din Primarie au impresia ca sunt mici Dumnezei, ca ei nu mai raspund nimanui, ca nimic si nimeni nu ii atinge. Daca ai nesansa sa fi cetatean umil si ai nevoie de ceva esti mintit cu sange rece ca nu se poate azi ca maine ca poimaine. Daca nu ai pile la ceva directoras, trebuie sa stai si esti umilit de secretare care au terminat liceul si acum isi definitiveaza o facultate obscura, dar cata aroganta in ochii acestor secretare. Care isi mai pun si diferite titluri europene. Si asta pentru ca toata lumea pleaca capul in loc sa isi ceara drepturile si sa le explice directorasilor si secretarelor din Primaria Cluj-Napoca ca nu sunt mici Dumnezei.
Attila Biro
Nu sunt un fan infocat al ortodoxismului. In zilele ce au trecut am ramas, insa surprins de ce s-a intamplat in Cluj. Am ramas surprins de infiintarea Fundatiei Bartolomeu, fudatie creata de catre IPS Bartolomeu Anania. Un inalt prelat controversat si respectat. Sigur ca “talibanii” corectitudinii ar avea multe de spus. Ba ca fundatia s-a lansat cu un chef sau un bairam de cinci stele. Este insa cert ca fundatia clujeana va acorda burse pentru studenti, pentru studentii saraci si dotati. Cred ca aceasta initiativa daca ar fi urmata si de alti potentati ai judetului ar putea relansa Clujul universitar. Ca student sau ca doctorand intr-una din facultatile locale poti sa atingi un maxim de performanta intelectuala dar ai nevoie de bani. Ca student ai nevoie de cel putin 3000 pana la 5000 de euro pentru un semestru de studii la una din universitatile din Europa. O initiativa absolut admirabila si cred normala pentru Cluj. Si acum am sa explic de ce nu sunt un fan al ortodoxismului roman, cel putin. In timp ce la Cluj, IPS Bartolomeu, acelasi om controversat isi lanseaza fundatia, la Bucuresti Patriarhul Daniel ce face ? Patriarhul oficiaza slujba de sfintire a studiourilor Trinitas TV si Radio Trinitas din Bucuresti. Aceste doua studiouri fac parte din noul Centru de Presa ‘Basilica’ al Patriarhiei Romane, care va mai cuprinde ziarul ‘Lumina’ si agentia de stiri “Basilica”. Din cate am auzit trustul de presa al Patriarhului este doar la inceputul dezvoltarii. In Iasi si in imprejurimi, Patriarhul Daniel este cunoscut ca unul dintre cei mai de seama oameni de afaceri. Biserica este vazuta ca partener in diverse investiti. Dovada stau si fabricile de mobila din Moldova care functioneaza sub patronajul Bisericii. In schimb la Cluj, Mitropolitul Bartolomeu a lasat cred, indarat, lupta pentru functii si influenta si se ingrijeste de urbe. Cred ca asta este adevarata menire a bisericii. Sa ajute material si spirtual sa construiasca o societate mai buna nu doar prin predici care in 98% din cazuri nici nu le percepem desi le auzim.
Attila Biro
Ieri am asistat la un nou episod al mutilarii urbanistice a Clujului. Intr-o vreme aveam indoieli asupra faptului ca alesii locali, consilierii locali si expertii in urbanism ai Primariei ar fi incompetenti sau ca ar avea intentii ascunse in demersul lor. Acum nu ma mai indoiesc. In Consiliul Local se voteaza toate constructiile si aberatiile urbanistice care sunt construite si care distrug fata Clujului. In ZIUA de Cluj am publicat o serie de articole in care aratm cum pe strada Caraiman, langa zona rezidentiala Ciresilor un ctatean al carui fiu este intamplator procuror la Bucuresti si care fiu se pare ca ar fi fost coleg de facultate cu respectabilul edil Emil Boc, a construit un bloc. Problema este ca imobilul, un monstru de cladire a fost construit fara autorizatie. Blocul a fost trantit in spatele unor case superbe, pentru care insa proprietarii au platit bani grei. Zeci de mii de euro dati in plus pentru a trai intr-o zona centrala nesugrumata de blocuri sau ghetouri gri. Regimul de inaltime, Dumnezeul inaltimilor caselor si blocurilor, prevede ca imobilele sa nu depaseasca doua etaje. Pentru cetateanul al carui fiu este procuror la Bucuresti cele doua etaje s-au trnsformat in patru. Mai grav este ca dupa ce a fost “prins” cu mata in sac de catre inspectorii Primariei, acesta a inaintat o hartie care a avut ca efect punerea pe ordinea de zi a Consiliului Local a unei hotarari absolut aberante. Cetateanul cu blocul a cerut consiliului sa ii aprobe, chipurile, construirea unei case cu doua etaje. Consilierii prezenti la sedinta erau fermi convinsi ca este vorba de un proiect imobiliar inca nedezvoltat. In realitate constructia este deja finalizata. In sedinta de consiliu am vazut cum alesi locali votau la foc automat orice constructie. Sunt sigur ca cu putina insistenta chiar si teroristi Al Qaeda ar putea construi un buncar sau un depozit de mine antitanc in centrul orasului. Nici unul din consilierii locali nu ar fi sesizat. Asa cum nu au sesizat ca la punctul 5 pe ordinea de zi a sedintei era suspus aprobarii un imobil deja construit care in acte are doua etaje si in realitate are patru. Specialistii in urbanism ai Primariei au plusat, cand unul dintre vecinii blocului ilegal a luat cuvantul in plenul sedintei. In opinia specialistilor care au si aprobat aberatia urbanistica, zecile de plangeri si cele peste 10 articole publicate in ZIUA de Cluj nu reprezentau un motiv serios pentru a analiza cazul. Cu un tupeu demn de miticii din Bucuresti specialistii comisiei de urbanism i-au soptit primarului Boc ca ei nu au primit nici o sesizare ca imobilul ar fi in neregula. Actele insa ii contrazic. Astfel clujenii trebuie sa stie ca pot interveni in sedintele de Consiliu Local este dreptul lor. Doar asa vor putea aduce la realitate cei peste 25 de consilieri locali care desi sunt platiti din taxele noastre ale tuturor si alesi de noi nu fac decat sa doarma in scaune si sa voteze ca si oile.
Attila Biro
