Am aflat acum doua ore ca Gabriel Resources compania care avea in plan deschiderea celei mai mari exploatari aurifere din Europa a inceput sa isi faca bagajele. Nu va imaginati ca directorii companiei sunt acum in camere de hotel si isi stranga camsile si bocancii de teren. Prima actiune a companiei a fost de a da afara 200 de oameni. In vara am fost la Rosia Montana de cateva ori. Am aflat si fabuloasele salarii cu care sunt platiti localnici care munces pentru companie. Astfel un muncitor are un salariu de 5 milioane si preseteaza munca de zilier pe diferite santiere, la sapa. Acesta este salariu cu care compania a amagit localnici. Mai putin de 200 de euro. Acesta este pretul pentru care unii au fost oblicati sa semeneze ca isi vor vinde casa la un pret de nimic avand in vedere ca in ochii canadienilor localnicii stateau pe lingouri de aur.

Din pacate pentru capitalistii feroce ai companiei, Ministerul Mediului a oprit avizare proiectului. A fost primul soc pentru Gabriel. Cerul s-a inegrit si totul s-a dus la vale sau mai bine spus down the Hill *(cunoscatorii inteleg gluma down the Hill)

Nu de mult vorbeam cu prietenii ecologisti si dezbateam problema Rosia Montana. Gabriel Resources pleaca acasa in canada sau in Australia la celebrul Frank Timis, Rosia Montana ramane cu tot cu somaj si cu locuitorii ramas intr-o situatie destul de neagra economic vorbind. Una din sansele zonei este turismul care oricum in alte zone din apropiere este dezvoltat. Stiu ca exista proiecte pentru a pune la cale o zona turistica la Rosia Montana, unde ai ce sa vezi. Din pacare comuna Rosia Montana a fost violata zece ani de o investitie care nu pare decat o himera, inventata de catre unul dintre pionierii baietilor destepti, Frank Timis.

Daca in Romania ar exista morala domnii Berceanu, Tariceanu, Basescu, si alti deputati si senatori ar avea o datorie imensa pentru aceasta zona.

Attila Biro